luni, 8 iunie 2015

Bebe 3

07.2014
Ieri am fost la medic. Dupa o lunga perioada in care am tot fost reprogramata.
Sunt recunoascatoare Cerului ca e totul perfect. Nu stiu cate emotii am putut sa adun si câtă spaima am ascuns in suflet. Insa e ok, ea e perfecta.
La 24 de saptamâni are 665 gr. Ultima data, la 17 saptamani, avea 186 gr. Mi se pare incredibil, o simt cum loveste imediat ce ma agit, de parca imi preia toate grijile si problemele. In drum spre medic facea valuri in burtica. De cand am vazut-o, i-am vazut gurita, nasucul, manutele si piciorusele, i-am auzit inimioara si m-am linistit. S-a linistit si ea, acum e cuminte;)
Aveam momente cand stateam cu grija ca nu misca destul, sau ca nu a mai miscat de mult timp. La atingerea taticului începea iar greva;)
Mai e putin.. Atât de putin.. Stiu ca va fi cea mai lunga perioada scurta :)) din viața mea. Cea mai febrila așteptare, insa știu ca va merita pe deplin.

Jurnal de sarcina 3;)

Undeva in 2014
Iată ca am ajuns si aici.
Mi-am zis multă vreme ca nu poate fi adevărat, ca nu mi se întâmpla mie de fapt, iar daca mi se întâmpla, a fost fara ca eu sa constientizez cu adevărat bucuria si nebunia in care m-am aruncat.
Astăzi bebe 3 din burtica a împlinit 19 saptamâni. Aproape 5 luni de zile de gânduri.. de nelinisti..de întrebări-firesti de altfel;). Mi-e teama, nu stiu exact ce ma asteapta, dar timpul nu ma asteapta sa ma impac cu mine insami, sa negociez termeni de livrare si condiții.
Ma gândesc doar ca trebuie sa fie bine iar fetita care e pe drum e minunea si nebunia cea mai mare pe care puteam sa o fac. Am dus o lupta surda. C-o fi bine, ca n-o fi, ca acum, ca mai tarziu..insa marele 30 pe care l-am întâmpinat cu ciuda in acest an mi-a dat răspunsul. Trebuia sa vina si bebe3 si trebuia sa vina acum, ca mai tarziu ma inghesuia frica si poate chiar comoditatea si rămâneam cu un gând al meu neimplinit. Nu a fost dorința vieții mele, aceasta era cândva situată undeva in jurul numarului2, sa nu fie doar unul, sa nu rămână singur asa cum ma simt eu uneori cand simt acut lipsa unui frate sau o a unei surori. Copilăria mi-a fost vesela si lipsită de griji materiale, insa am avut noroc de verisori multi, pe care Darius nu ii are, nu ii va avea niciodată, atâta timp cat bunicii lui au avut cate un copil unic. Si asa a venit pe lume Eliza.. Iar acum ca ea e maricica, parca parca mai era macar un loc liber in inimile noastre.
Ma rog acum sa fie bine, sa fiu si eu bine pana la capăt. Cele 2 operații de cezariana au decurs fara probleme, insa nici eu nu mai am 20 de ani, nici operația cu numărul 3 nu e vreo joaca, asa ca emoții am cu carul.
Bebe e insa cuminte, misca încetisor de vreo luna, iar de 2 zile parca e mai energic;). Lucrul asta ma bucura si ma linisteste cand ma întreb a mia oară intr-o zi daca o fi ok.
Imi pare rau ca nu mi-am expus mai curand in scris experiența, dar nu m-am simțit in stare. Nu am putut pur si simplu. Cei ce ma întâlnesc acum ca e vizibila burtica si evident ca nu au știut nimic ma privesc cumva ciudat;))) E destul de rar, ce-i drept un al treilea copil intr-o familie ca a mea;))

Buburuza mea creste

30.01.2014 Căutam niște imagini in albumele de pe laptop ceva msj devreme, cand am dat peste poze cu Eliza mica, mica, mica..
Doamne, cât de dor imi e.. Abia se
vedea din bratele noastre, mica si atât de fragila. La 2-3-4 luni era ca o papusica, cu ochii inca albastri, cuminte si rabdatoare chit ca nebuna de mama'sa o schimba de 5 ori pe zi doar de dragul de-ai face poze! Multe poze!
Am doua albume ale bebelusului si degeaba! Are mii de poze si tot degeaba! Nu as fi in stare sa aleg 5 din toate, cand stiu ca toate sunt perfecte!