As vrea sa pot sa scriu mai des, sa scriu atunci cand simt nevoia..
Din pacate, timpul nu imi permite, astfel ca in momente cum este acesta, cand pot scrie 10 minute linistita, gandurile mele se duc acolo unde vor ele, fara a ma lasa sa ma concentrez deloc si a nota ceva care sa merite mentionat vreodata.
Oare toate mamicile sunt atat de depasite cum sunt eu de cele mai multe ori?
Sau sunt un caz special? De ce vad mereu mamici care par efectiv SuperWomen, car se descurca singure cu 1-2-3 copilasi fara a cracni? Ma tot macina lucrul acesta de ceva vreme. Iar acum ca am reinceput munca cu o saptamana inainte ca Eliza sa implineasca 8 luni si nici timp sa mai gandesc nu mai am, parca as fi un robot facut sa mearga si sa mearga si sa mearga in directia indicata fara a cere explicatii.
Asa ma simt uneori si parca nu e chiar bine.
Cand stateam acasa cu copiii nu eram multumita, ca deh, nu ma simt utila..acum, ca muncesc, vin prea obosita ca sa ma mai bucur de ce am..
Nu prea am mamici in jur, putinele care sunt, sunt atat de dedicate casei si copiilor de parca altceva mai important nu e pe aceasta lume, lucru ce ma face sa ma simt ciudat, de parca am eu o doaga lipsa de nu ma bucur la capacitate maxima de familia mea, de casa mea, de faptul ca am un loc de munca si mai ales o persoana care sa se ocupe de copii atunci cand sunt la munca.
Clar, simt nevoia unui concediu in care sa fim doar noi doi..
Draga mea, toate trecem prin astfel de clipe. Parca nu facem tot, parca nu se ajunge timpul, parca nu suntem suficient de rapide, de bune, de ....Fiecare are crucea lui si trebuie sa si-o duca asa cum e. E important si sa stii ce vrei si cum planifici ziua. Dar o sa le inveti pe parcurs. Multe imbratisari!
RăspundețiȘtergere