marți, 6 august 2013

Ganduri

As vrea sa pot sa scriu mai des, sa scriu atunci cand simt nevoia..
Din pacate, timpul nu imi permite, astfel ca in momente cum este acesta, cand pot scrie 10 minute linistita, gandurile mele se duc acolo unde vor ele, fara a ma lasa sa ma concentrez deloc si a nota ceva care sa merite mentionat vreodata.
Oare toate mamicile sunt atat de depasite cum sunt eu de cele mai multe ori?
Sau sunt un caz special? De ce vad mereu mamici care par efectiv SuperWomen, car se descurca singure cu 1-2-3 copilasi fara a cracni? Ma tot macina lucrul acesta de ceva vreme. Iar acum ca am reinceput munca cu o saptamana inainte ca Eliza sa implineasca 8 luni si nici timp sa mai gandesc nu mai am, parca as fi un robot facut sa mearga si sa mearga si sa mearga in directia indicata fara a cere explicatii.
Asa ma simt uneori si parca nu e chiar bine.
Cand stateam acasa cu copiii nu eram multumita, ca deh, nu ma simt utila..acum, ca muncesc, vin prea obosita ca sa ma mai bucur de ce am..
Nu prea am mamici in jur, putinele care sunt, sunt atat de dedicate casei si copiilor de parca altceva mai important nu e pe aceasta lume, lucru ce ma face sa ma simt ciudat, de parca am eu o doaga lipsa de nu ma bucur la capacitate maxima de familia mea, de casa mea, de faptul ca am un loc de munca si mai ales o persoana care sa se ocupe de copii atunci cand sunt la munca.
Clar, simt nevoia unui concediu in care sa fim doar noi doi..

Eliza mea creste

CE MAI TRECE TIMPUL!
Acum un an eram cea mai stresata viitoare mamica din lume, cu o mie de ganduri, majoritatea nespuse..iar acum fetita mult dorita e pe cale sa implineasca 9 lunite.
E cel mai vesel si placut copil din lume si ne iubeste cum doar ea stie, prin privirea care ne urmareste iscoditor oriunde am merge, prin palavragelile ei care ne aduc inevitabil la ea, cu drag si o admiratie greu de inteles pentru mine pana acum.
La 8 luni si o saptamana ne-am pornit cu ea si cu fratiorul ei la mare.
In aceeasi noapte burtica ei a luat-o razna, iar temperatura fluctuanta nu ne-a incurajat deloc in tot acest timp.
Am avut asadar un concediu 'minunat'!!!
Doua saptamani am tinut-o intr-o 'veselie', credeam ca o sa folosim toti pampersii din  lume pana o vedem la fel ca inainte.
A slabit putintel, insa doctorita adusa sa o vada la intoarcerea de la mare-care ne-a pricopsit si cu o raceala de la aerul conditionat a  spus ca e in regula si avem 4 dintisori pe drum.
Iata ca pe 4 august, deci la aproape 9 luni am vazut un coltisor de incisiv si inca un coltisor in lateral.
Pe 5 august=ieri= insa ne-a uimit de-a binelea, am surprins-o ridicandu-se initial in 4 labe si pornind in explorari, pentru ca in nici jumatate de ora sa o gasesc-pusa fiind in patut in fundulet- ridicata in sprijin de o singura manutza, cu picioarele departate si tremurand asa de comic incat imi venea sa o mananc.
Se deplasa taras de multisor si draga-mi mai era vazand cata forta si determinare punea in efortul de a ajunge la o jucarie de-a fratiorului ei, la un papuc de casa uitat prea aproape de ea;)) Ieri m-a topit, pe romaneste, desi asteptam inconstient acest moment.
Azi insa , fapt ce m-a determinat sa si scriu de fapt, am mai descoperit doi dintisori, iesiti miseleste in partea de jos. Si noi o verificam de 1000 de ori pe zi in partea de sus.
Mititica, numai ea stie ce durere a avut in aceste zile. Sper ca pentru o vreme sa ne luam grija lor.